Dumnezeu este în tot și toate, așa este.
Am umblat pe toate căile… am căutat Adevărul cel care mă va împlini cu totul… Educația mea religioasă are ca bază doar de cercetare.
Până acum nu am dezvăluit ce și cum fac și am considerat că doar cineva îmbunătățit poate primi deschiderea mea și să împărtășesc Adevărul meu.
Era o teamă de judecată, cel mai probabil din nesiguranța lipsei de căutare și cercetare, până când am descoperit că odată ce Dumnezeu face parte din viața mea, Harul Său se manifestă și pentru mine și prin mine.
Pe testate… Așa am învățat despre tot și toate(pe cât mi-a fost îngăduit). Am fost cel mai necredincios dintre toți, pot spune curat. Asta a ajutat convingerii mele și Dumnezeu mi-a permis cumva să mă pot convinge singur. Vei observa poate în ani, ce împlinește cu totul din punct de vedere spiritual, mental și fizic. Emoționalul instabil este pregnant când cele 3 nu sunt împlinite și în aliniament împreună. Am descoperit în metafizică partea nevăzută, științifică și măsurabilă a ceea ce trăim majoritatea dintre noi însă cu altă ocazie voi povesti mai multe, oricât de alunecoasă este această zonă.
Dumnezeu este în tot și toate, așa este. Îl gasim în noi și în toată creația. Pentru credincioși, este de multe ori îndeajuns. Pentru „lideri” sau „îndrumătorii” spirituali este nevoie de mai mult pentru a putea face lucrarea. Este nevoie să îl găsească pe El acolo unde este cu adevărat deoarece de acolo își primesc puterea, tăria și statornicia să poată face lucrarea.
Aceasta îmi place tare mult: „Să se închine Creatorului, nu la a Sa creație.”
Oamenii, se închină și se roagă peste tot.. pentru că El este peste tot. Când cei cărora Li se descoperă pentru a face mai mult către ceilalți, ei vor umbla pe multe cărări pentru definirea clară în mintea și sufletul lor, pentru a avea discernământ. Oamenii vor simți și vor prelua din tăria îndrumătorului pentru a purcede spre ascensiune, când vor deveni și ei înșiși lucrători.
Unele din mamele noastre sau bunicii(după caz), când au descoperit, noi eram copii și ne obligau la practici și credințe pe care nu le înțelegeam însă eram forțați să le acceptăm și să practicăm în pofida vârstei și nevoii noastre de spiritualitate de atunci. Ele au înțeles greșit educația copilului(conform noilor practici psihologice de educație spirituală) dar să știm că au făcut tot ce au știut mai bine și asta pentru că ne iubeau așa de mult.
Noi putem face mai bine, odată ce înțelegem unde este de optimizat. Asta fac copii, sunt versiuni mai bune a părinților lor odată ce îi acceptă cu totul. Așa se îmbunătățește omenirea, prin fii și ficele oamenilor, din generație în generație. De aici și lupta asiduă pentru a înăbuși Adevărul.
Acest adevăr nu piere și nu va pieri niciodată. Nu vine de 2000 de ani sau 6000 mii de ani, ci cu mult înaintea apariției oamenilor.
Când simțim în noi și lăsăm pe Dumnezeu să ne învețe, vom descoperi o înțelepciune dincolo de minte și orice altceva experimentat, aflat sau învățat si astfel, nimic nu se va putea compara cu valoarea Adevărului.
Nu mă crede pe cuvânt și pe nimeni. Descoperă tu și atunci vei înțelege de ce oamenii(mucenicii, sfinții) au murit cu zâmbetul pe buze în tot felul de chinuri fizice.
Când ne îmbibăm de dulceața Mântuitorului, blândețea este limba de comunicare și iubirea este haina pe care o îmbracă omul.
Am judecat mamele noastre sau primii îndrumători spirituali, pentru că cu toate că afișau o pioșenie(care părea falsă prin dezacordul cu acțiunile lor), duceau războaie zadarnice mentale(egocentriste) la nivelul oamenilor mici. Asta ne-a determinat să nu credem așa de mult în credința lor. Am resimțit-o pe pielea noastră de copii și chiar și acum poate o resimțim prin convingerile limitative față de practica spiritual-religioasă.
Noi avem datoria să îi înțelegem că ei nu au fost să ajungă la nivelul nostru de înțelegere și așa a fost din generație în generație. Ei sunt oameni și au până la finalul vieții să se mântuiască, poate ai noștri prin noi o vor face, văzând lucrarea lui Dumnezeu prin copiii lor și se vor căi atât în fața lor cât și în fața lui Dumnezeu.
Așa să le ajute Bunul și nouă, tuturor!
