Mă gândeam cum de oamenii ajung să se supere unii pe alții și atunci când au o idee sau fac un lucru se uită către celălalt sau făcea în raport cu celălalt.
Cumva omul îi este frică ca celălalt să nu îi ia ce este al lui și oamenii se feresc în mod constant ca nu cumva să li se ia acestea lor, ca nu cumva să li se fure sau să li se ia acest „a lor” de către ceilalți. În realitate, lucrul acesta nu se poate întâmpla pentru că ce este al tău de Drept e doar al tău. Dar de unde au crezul acesta, de unde este implementat crezul acesta?
Care este baza Lui? Cine i-a învățat că ceilalți pot să-ți ia ce este al tău?
Și dacă mergem mai profund.. cine te-a învățat că este ceva al tău? Cine ți-a spus că un lucru sau alt lucru este al tău?
Te-ai întrebat de unde vine asta ?
De unde vine simțul de proprietate.
Cele mai multe probleme între oameni apar datorită simțului de proprietate, iar acest simț este de fapt o lecție, un mecanism pe care îl predăm copiilor când sunt mici și pe care l-am învățat și noi de la părinții noștri.
Ieșim în afara semințelor de proprietate, ieșind din conceptul prin care Considerăm că un lucru este al unuia sau altuia și ne îndreptăm către spațiul în care toate sunt ale tuturor, iar în acest mod, oamenii vor reuși să creeze armonie unii cu ceilalți. Fiecare poate alege pentru că toate sunt a tuturor, nu mai există refuz pentru că toate sunt ale tuturor.
Simțul de proprietate.
În relație cu sine
Refuzul pleacă din simțul de proprietate, ca rădăcină. Dacă un om vrea ceva, face acel ceva și îl obține.
Daca nu vrea să facă, atunci își refuza sieși acel ceva.
În relație cu ceilalți
Libertatea ta se termină unde începe libertatea celuilalt. Este un câmp dinamic și neconsecvent cât trăim în corp, asimilând vibrații. Se poate simți când se intră în câmpul celuilalt, însă apare convingerea că „scopul scuză mijloacele”. Astfel, importantul meu devine mai important decât importantul tău.
Tu ești acolo presupunând că obții importantul tău.
Cel mai probabil nu este acolo. Dar cum ai ajuns acolo să îl cauți?
Tendința de minim efort, determină mintea să completeze fictiv spații, odată ce găsește o asemănare și persistă în iluzia de a determina acel ceva să se transforme în importantul căutat.
Se poate petrece chiar o viață întreagă, căutând în acest mod și negăsind niciodată importantul tău.
Căutând cu simțirea elevată, se relevă calea din nodul gordian spre ceea ce este de drept pentru tine.
Simțurile
Simțurile corpului sunt indicatori și răspuns din partea mediului în care ne desfășurăm. Descoperind simțurile fizice, creierul vrea sa le stimuleze, fiind cel care traduce efectele interacțiunii cu mediul.
Simțurile spiritului sunt indicatorii frecvențelor câmpurilor prin care trecem și cu care interacționăm. Sunt percepute în conștient prin ieșirea din focus.
Focusul crează țintă fixă, perceptibilă prin simțurile corpului, a receptorilor. Ieșirea din focus degajă atenția și se capătă acces în spectrul mai vast.
