Suntem mai bogați când celebrăm ceea ce suntem în detrimentul a ceea ce avem.
Ca oameni, am fost învățați de mici despre valoarea a ceea ce avem și cât de important este să acumulăm.. că nu se știe… Și lecții peste lecții prin orice formă posibilă, fie certuri când am pierdut ceva, fie mustrări că nu am luat ceva.. Probabil știi povestea aceasta.
Îți voi spune o poveste diferită astăzi, o poveste care ne-ar fi ajutat atât în viața de copil, cât și în viața de adult, având în vedere că poate noi la rândul nostru am devenit părinți.
Recunoștință pentru ceea ce suntem.
De multe ori, părinți fiind, împresurați de activitățile vieții, inspirăm copiii să fie mai buni și tot mai buni în fiecare zi. Câteodată pe un ton apăsat și câteodată cu blândețe.
Am lucrat cu o mămică a 2 copilași energici și care îți inspirau ție poftă de viață, doar fiind în preajma lor.
Unul dintre ei, băiatul cel mare care avea 8 ani, spunea clienta că devenea din ce în ce mai dificil în a-l putea stăpâni atât acasă, cât și la școală (Urma să termine clasa întâi în câteva luni).
Îmi povestea despre capacitatea lui excepțională și creativitatea pe care ar fi moștenit-o de la ea, însă imbufnarea permanentă nu înțelegea de unde vine.
Clienta: – Îl încurajez permanent să facă mai mult pentru visul lui, să învețe mai mult, să facă lucruri încât să devină mai bun. Eu îi văd potențialul și mi-ar plăcea să îl vadă și el.
Eu: – Spune-mi te rog.. Ce înseamnă pentru ține a fi suficient?
Clienta(după câteva clipe de reflectare): Cred că înseamnă să te complaci în situația în care ești.
Eu: – Dacă Alex, copilul tău cel mare ar fi oglinda comportamentului tău, ce ai spune despre ceea ce vezi?
Clienta: – Văd cum se chinuie să își facă pe plac și de asemeni să facă pe plac tuturor indiferent că nu este ceea ce își dorește. Îl văd atunci când își încrucișează mâinile ca obosit, alege să blocheze tot ce vine spre el. Mă văd pe mine în zilele în care fiecare vrea câte ceva și caut să împlinesc așteptările tuturor. Este obositor câteodată(zâmbește).
Atunci i-am recomandat acest Exercițiu
Eu: – Uite, pe hol este o oglindă. Mergi te rog în fața ei și privește-te în ochi. Inspiră de câteva ori abdominal și spune-ți, „Ești suficientă!”
Repetă această afirmație de câteva ori până simți că te privești cu adevărat în ochi și afirmația „Ești suficientă” ajunge până în inima ta.
După câteva minute a revenit cu un zâmbet laaarg pe buze, cu ochii mari și umezi parcă strălucind tot mai tare. A luat loc pe scaunul din fața mea și după un oftat profund de parcă atunci lua prima suflare de viață, a spus.. „Sunt suficientă”.
A luat hotărârea să transmită mai departe băiatului ei cel mare, Alex, sentimentul de auto-suficiență.
Ne-am întâlnit după 2 săptămâni și mi-a povestit cum a încetat să mai pună presiune pe el și în fiecare zi îi spunea „Alex, ești suficient mami! Am încredere în tine!”.
Mi-a mărturisit că Alex a devenit mult mai atent cu tot ce este în jurul lui și la școală a devenit mai deschis către colegi. Râdea și îmi spunea cât de dulce este când acum Alex vine la ea și îi spune „Mami, ești suficientă și am încredere în tine”.
A observat că presiunea pe care o simțea ea din lipsa de auto-suficiență, a fost copiată de Alex, ceea ce îi genera ei nevoia de a pune și mai multă presiune.
Și-a adus aminte că RECUNOȘTINȚA pentru ceea ce suntem ne eliberează și ne ajută cu adevărat să devenim performanți. Ne eliberează mintea pentru a fi creativi în formă nativă și ne permite să manifestăm ceea ce suntem cu adevărat. Acest lucru ne aduce adevărata împlinire.
Să fim recunoscători pentru noi, cei care am devenit și să ne amintim să ne spunem că suntem suficienți. Acest lucru va aduce creștere, oricât de limitativ ar părea. Oferindu-ți recunoștință, îți oferi iubire și acceptare încât să îți dai voie să acumulezi și mai mult, atât material, cât și emoțional sau spiritual.
„Sunt suficientă.” Simplu, dar atât de profund.